Prin Încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 11 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. 32889/301/2023/a1, Tribunalul București a admis contestația formulată de contestatorul Lupu Dănuț, prin avocat ales Ingrid Miclaus-Lemnaru, împotriva încheierii din data de 8 aprilie 2024 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București – Secția penală. În acest dosar penal, clientul nostru este cercetat sub aspectul săvârșirii unei presupuse infracțiuni de Conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art. 335 alin. 2 din C. pen.) și de Instigare la mărturie mincinoasă (art. 47 C.pen. rap. la art. 273 alin. 1 din C.pen.).
Instanța de control judiciar a desființat în parte încheierea atacată și, rejudecând cauza, a admis, în parte, excepțiile privind legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și legalitatea administrării probelor în dosarul nr. 3351/P/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București. În aplicarea dispozițiilor art. 345 alin. (1), raportat la art. 280 alin. (1) și art. 281 alin. (1) lit. b¹ Cod procedură penală, Tribunalul București a constatat nulitatea absolută a unei serii de acte de urmărire penală și mijloace de probă, constând în procese-verbale de ridicare a terminalelor mobile, procese-verbale întocmite ulterior și procese-verbale de exploatare a datelor rezultate din perchezițiile informatice, dispunând excluderea acestora din materialul probator.
Totodată, în aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 22 din 18 ianuarie 2018, instanța a dispus îndepărtarea efectivă din dosarul cauzei a actelor și mijloacelor de probă excluse, eliminarea oricăror referiri la acestea din actele procedurale existente și eliminarea redării conținutului lor inclusiv din rechizitoriul întocmit în cauză.
Considerentele reținute de Tribunalul București
Prezenta soluție prezintă o importanță deosebită din perspectiva delimitării competenței organelor de cercetare penală din cadrul Direcției Generale Anticorupție.
Judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București au reținut, în esență, că procurorul nu poate delega efectuarea actelor de urmărire penală lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție în cauze care nu privesc infracțiuni săvârșite de personalul Ministerului Afacerilor Interne, întrucât o asemenea delegare excede competenței materiale și personale stabilite expres de legiuitor. Or, în dosarul nr. 32889/301/2023, niciunul dintre inculpați nu a fost/ nu este cadru M.A.I..
Instanța a avut în vedere faptul că dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005 stabilesc în mod expres competența funcțională și personală specială a lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul D.G.A.: „lucrătorii poliţiei judiciare din cadrul Direcţiei generale anticorupţie – au competenţa să efectueze, în condiţiile prevăzute de lege, activităţi de prevenire şi descoperire, precum şi actele de cercetare penală dispuse de procurorul competent privind infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite de personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor”.
Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru eficientizarea activităţilor de prevenire şi combatere a corupţiei s-a încercat lărgirea competenţei lucrătorilor din cadrul D.G.A., care la acel moment era circumstanţiată, după cum este şi în prezent, la faptele de corupţie săvârşite de către personalul MAI. Astfel, se viza eliminarea limitei personale a competenţei, astfel ca lucrătorii din cadrul DGA să poată efectua acte de cercetare penală cu privire la orice infracţiune de corupţie, indiferent de persoana care a săvârşit-o. Cu toate acestea, ordonanţa de urgenţă a fost respinsă prin Legea nr. 324/2013 privind stabilirea unor măsuri pentru eficientizarea activităţilor de prevenire şi combatere a corupţiei, legiuitorul nedorind lărgirea competenţei lucrătorilor poliţiei judiciare din cadrul DGA la întreg sistemul public.
În consecință, competența DGA nu poate fi extinsă pe cale interpretativă prin simpla emitere a unei ordonanțe de delegare de către procuror.
Competenta organelor judiciare reprezintă capacitatea obiectivă de a efectua valabil acte cu eficienţă legală în desfăşurarea procesului penal. Această „capacitate” poate fi privită, în sens negativ, ca o limitare numai la anumite acte procesuale sau procedurale şi excludere de la efectuarea acestora a oricărui alt organ judiciar.
Hotărârea pronunțată în această cauză reafirmă principiul potrivit căruia delegarea prevăzută de art. 324 alin. (3) din C.proc.pen. nu reprezintă un instrument de derogare de la normele privind competența. Deși art. 324 alin. (3) din C.proc.pen. nu distinge între diferitele categorii de organe de cercetare penală, acesta trebuie interpretat sistematic, în corelație cu normele care reglementează competența materială, personală și funcțională a fiecărei structuri de poliție judiciară.
Ansamblul dispoziţiilor reglementând competenţa conduce înspre concluzia că procurorul poate delega acte de urmărire penală doar acelor organe de cercetare penală care au competenţa de a efectua acele acte. Or, ofiţerii D.G.A. au o competenţă limitată prin lege în ceea ce priveşte săvârşirea de fapte de corupţie de către personalul M.A.I..
Tocmai pentru că urmărirea penală în cauzele de competenţa D.G.A. este mereu în competenţa proprie a procurorului, organele de poliţie din această structură neputând proceda singure (fără delegare) la efectuarea urmăririi penale, a admite că procurorul poate delega lucrători din cadrul D.G.A. chiar şi atunci când nu discutăm despre cauze din sfera art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 120/2005, ar echivala cu inaplicabilitatea normei în discuţie.
În condițiile expuse, procurorul poate delega efectuarea unor acte de urmărire penală numai organelor care, potrivit legii, au competența de a efectua respectivele acte, iar nu unor structuri specializate în afara limitelor competenței lor legale.
(Încheierea penală definitivă din data de 11.11.2024 pronunțată de Tribunalul București în dosarul penal nr. 32889/301/2023/a1, http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30100000000771246&id_inst=3)