EXECUTARE SILITĂ

Executarea silită este o procedură juridică demarată la cererea creditorului, prin intermediul căreia acesta recuperează de la debitor creanțe certe, lichide si exigibile (constatate printr-un înscris care are valoare de titlu executoriu). Cererea de executare silită se depune la biroul executorului judecătoresc competent. Obligațiile susceptibile de executare silită sunt cele al căror obiect constau în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, a unei plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.

Încuviințarea executării silite se realizează de către instanța de judecată la solicitarea executorului judecătoresc, în camera de consiliu și fără citarea părților. Dacă soluția va fi de admitere, instanța va permite executorului judecătoresc să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor creditorului, inclusiv a cheltuielilor de executare. 

Orice persoană interesată sau vătămată de procedura de executare (debitorul, creditorul sau alte terțe persoane) se poate apăra formulând contestație la executare având ca obiect:

• executarea silită însăși, contestarea soluților dispuse prin încheierile emise de executorul judecătoresc, orice act de executare;
• refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare în condițiile legii;
• obținerea de lămuriri necesare cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu;
• anularea soluției dispuse prin încheierea de admitere a cererii de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale;
• împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie, la cererea părții interesate.

Contestația la executare trebuie introdusă în condițiile prevăzute de lege, respectiv într-un termen limitat care, de regulă, este de 15 zile. De aceea este important ca orice demers întreprins fie de creditor, fie de debitor, să fie realizat de în cel mai scurt timp.

 

În ce constă executarea silită?

Executarea silită se efectuează prin una sau mai multe dintre următoarele modalități:

1.executarea directă (creditorul tinde să obțină realizarea în natură a obligației înscrise în titlul executoriu) prin 

• predarea de către debitor, în mod silit, a bunurilor sale mobile;
• predarea de către debitor, în mod silit, a bunurilor sale imobile;
• executarea silită a altor obligații de a face sau a nu face.

2. executarea indirectă (creditorul unei creanțe bănești urmărește să se îndestuleze din sumele obținute prin valorificarea bunurilor debitorului ori din sumele pe care debitorul le are de primit de la terțe persoane) prin

• urmărire silită mobiliară (urmărirea bunurilor mobile; poprire; urmărirea fructelor și a veniturilor imobilelor). În acest sens, pentru recuperarea creanței datorate, bunurile mobile aparținând debitorului pot fi supuse executării prin aplicarea sechestrului în vederea valorificării ulterioare a acestora. Menționăm că pot fi supuse sechestrului inclusiv bunurile debitorului care la momentul respectiv sunt deținute de un terț (care are sau nu un drept de folosința asupra lor). De regulă, în practică, obiectul urmăririi silite mobiliare îl constituie în mod frecvent autoturismele debitorului;
• poprirea instituită asupra veniturilor, sumelor de bani datorate debitorului ori deținute de acesta în numele său de către un terț, disponibilităților bănești în lei sau în valută și a titlurilor de valoare: în acest caz, măsura de indisponibilizare se înființează de către executorul judecatoresc fără a soma în prealabil debitorul și se întinde asupra tuturor sumelor ajunse la scadență sau chiar exigibile în viitor;
• urmărirea silită imobiliară (terenuri, clădiri, dreptul de uzufruct sau dreptul de superficie asupra unui imobil). În cazul titlurilor executorii privitoare la creanţe a căror valoare nu depăşeşte 10.000 lei, vânzarea bunurilor imobile ale debitorului poate fi făcută numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile sau dacă are bunuri urmăribile, dar nu pot fi valorificate. Refuzul nejustificat al debitorului de a furniza executorului judecătoresc informaţiile, lămuririle şi dovezile necesare, precum şi furnizarea cu rea-credinţă de informaţii incomplete în legătură cu existenţa şi valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natură a fi valorificate în vederea acoperirii integrale a creanţei permit declanşarea urmăririi silite imobiliare chiar dacă valoarea creanţei nu depăşeşte 10.000 lei. Executarea imobiliara se realizează prin indisponibilizare, notând urmarirea imobilului în cartea funciara.

 

Bunuri care nu pot fi supuse urmăririi silite

• bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului și familiei sale și obiectele de cult, dacă nu sunt mai multe de același fel;
• alimentele necesare debitorului și familiei sale pe timp de 3 luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animalele destinate obținerii mijloacelor de subzistență și furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă;
• obiectele indispensabile persoanelor cu handicapat sau necesare îngrijirii bolnavilor;
• combustibilul necesar debitorului și familiei sale pe timp de 3 luni de iarna;
• scrisorile, fotografiile, tablourile personale sau de familie și altele asemenea;
• bunuri declarate neurmarilbile în condițiile prevăzute de lege;
• bunurile mobile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului unei profesii autorizate nu pot fi urmărite decât de către creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu exercitarea profesiei respective. Dacă bunurile nu sunt afectate unui patrimoniu profesional individual, însă servesc la exercitarea ocupaţiei sau profesiei debitorului persoană fizică, pot fi supuse urmăririi silite numai dacă nu există alte bunuri urmăribile şi numai pentru obligaţii de întreţinere sau alte creanţe privilegiate asupra mobilelor;
• în ceea ce privește salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă, menționăm că acestea pot fi urmărite:

             a) până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii;

b) până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

• în ceea ce privește ajutoarele financiare pentru incapacitate temporară de muncă, compensaţiile acordate salariaţilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispoziţii legale, precum şi sumele cuvenite şomerilor, menționăm că, potrivit legii, nu pot fi urmărite decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale. Urmărirea acestor drepturi se va putea face în limita a jumatate din cuantumul acestora;
• în ceea ce privește alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, menționăm că acestea nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii.

 

Cazurile de încetare a executării silite

• s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii;
• nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri;
• creditorul a renunțat la urmărirea silită;
• a fost desființat titlul executoriu;
• a fost anulată executarea.

 

În practică, cea mai recurentă problemă întâlnită o reprezintă presiunea nejustificată exercitată asupra debitorilor de către societățile de recuperări de creanțe (precum KRUK, EOS KSI, SECAPITAL etc.), în condițiile în care, de cele mai multe ori:

• creanța este prescrisă;
• debitorul nu a fost notificat în prealabil cu privire la schimbare creditorului (de ex. societățile de recuperări creanțe pot încheia contracte de cesiune de creanță cu unitățile bancare de la care debitorii au solicitat credite, caz în care, debitorul trebuie notificat conform dispozițiilor legale).

Aceste aspecte nu sunt analizate cu ocazia încuviințării executării silite, astfel că motivele de nelegalitate pot fi invocate de debitor pe calea contestației la executare. Astfel, prin invocarea tuturor motivelor de drept și de fapt, instanța învestită cu soluționarea cauzei ar putea admite contestația, anula titlul executoriu, context în care debitorul ar putea fi exonerat de obligația de plată a creanței imputate de către creditor.